Zbuciumul pe care îl aveam cu ceva timp în urmă nu era decât furtuna dinaintea liniştei. S-a lăsat o tăcere şi o paralizie crudă. O mai sparg eu din când în când cu nişte spasme Borderline…dar ecoul golului îmi seacă ascuţit sufletul.
Am avut de mică credinţa că viaţa e un cerc şi toate ţi se întorc. Credinţă ce mai târziu a fost fondată de realităţi. Dar dacă e aşa…de ce nu’i reciproc ceea ce dai? Ştiu că se întorc mai târziu…pe o cale sau alta, de la alţi oameni. Dar tu când dai, o dai cu o anumită valoare. Valoare care nu e aceeaşi de la un om la altul…
